Geneza 6-8

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Stricăciunea oamenilor

6 Când^(A) au început oamenii să se înmulţească pe faţa pământului şi li s-au născut fete, ² fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase şi din toate şi-au luat^(B) de neveste pe acelea pe care şi le-au ales. ³ Atunci, Domnul a zis: „Duhul^(C) Meu nu va rămâne^[a] pururea în om, căci^(D) omul nu este decât carne păcătoasă; totuşi^[b], zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.” ⁴ Uriaşii erau pe pământ în vremurile acelea şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor şi le-au născut ele copii; aceştia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume. ⁵ Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor^(E) din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. ⁶ I-a părut rău^(F) Domnului că a făcut pe om pe pământ şi S-a mâhnit^(G) în inima Lui. ⁷ Şi Domnul a zis: „Am să şterg de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului, căci Îmi pare rău că i-am făcut.”

Noe

⁸ Dar Noe a căpătat^(H) milă înaintea Domnului. ⁹ Iată care sunt urmaşii lui Noe.

Noe^(I) era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui:

Noe^(J) umbla cu Dumnezeu. ¹⁰ Noe a născut trei fii: Sem^(K), Ham şi Iafet. ¹¹ Pământul era stricat^(L) înaintea lui Dumnezeu; pământul era plin^(M) de silnicie. ¹² Dumnezeu S-a uitat^(N) spre pământ şi iată că pământul era stricat, căci orice făptură îşi stricase calea pe pământ. ¹³ Atunci, Dumnezeu a zis lui Noe: „Sfârşitul^(O) oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am^(P) să-i nimicesc împreună cu pământul. ¹⁴ Fă-ţi o corabie din lemn de gofer (chiparos); corabia aceasta s-o împarţi în cămăruţe şi s-o tencuieşti cu smoală pe dinăuntru şi pe dinafară. ¹⁵ Iată cum s-o faci: corabia să aibă trei sute de coţi în lungime, cincizeci de coţi în lăţime şi treizeci de coţi în înălţime. ¹⁶ Să faci corabiei o fereastră^[c], sus, lată de un cot; uşa s-o pui în latura corabiei şi să faci un rând de cămări jos, altul la mijloc şi altul sus. ¹⁷ Şi iată că Eu^(Q) am să fac să vină un potop de ape pe pământ, ca să nimicească orice făptură de sub cer care are suflare de viaţă; tot ce este pe pământ va pieri. ¹⁸ Dar cu tine fac un legământ: să^(R) intri în corabie, tu şi fiii tăi, nevastă-ta şi nevestele fiilor tăi împreună cu tine. ¹⁹ Din tot ce trăieşte, din orice făptură, să iei în corabie câte două^(S) din fiecare soi, ca să le ţii vii cu tine: să fie o parte bărbătească şi o parte femeiască. ²⁰ Din păsări după soiul lor, din vite după soiul lor şi din toate târâtoarele de pe pământ după soiul lor, să vină^(T) la tine înăuntru câte două din fiecare soi, ca să le ţii cu viaţă. ²¹ Şi tu ia-ţi din toate bucatele care se mănâncă şi fă-ţi merinde din ele, ca să-ţi slujească de hrană ţie şi lor.” ²² Aşa a şi făcut Noe^(U): a făcut tot^(V) ce-i poruncise Dumnezeu.

Noe intră în corabie

7 Domnul a zis lui Noe: „Intră^(W) în corabie, tu şi toată casa ta, căci te-am^(X) văzut fără prihană înaintea Mea în neamul acesta de oameni. ² Ia cu tine câte şapte perechi din toate dobitoacele curate^(Y), câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască; o pereche din dobitoacele care nu sunt curate^(Z), câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, ³ şi câte şapte perechi, de asemenea, din păsările cerului, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, pentru ca să le ţii vie sămânţa pe toată faţa pământului. ⁴ Căci, după şapte zile, voi face să plouă pe pământ patruzeci^(AA) de zile şi patruzeci de nopţi şi voi şterge astfel de pe faţa pământului toate făpturile pe care le-am făcut.” ⁵ Noe^(AB) a făcut tot ce-i poruncise Domnul. ⁶ Noe era de şase sute de ani când a venit potopul pe pământ. ⁷ Şi Noe^(AC) a intrat în corabie cu fiii săi, cu nevastă-sa şi cu nevestele fiilor săi, din pricina apelor potopului. ⁸ Din dobitoacele curate şi din dobitoacele necurate, din păsări şi din tot ce se târăşte pe pământ, ⁹ au intrat în corabie la Noe, două câte două, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, aşa cum poruncise Dumnezeu lui Noe.

Potopul

¹⁰ După cele şapte zile, au venit apele potopului pe pământ. ¹¹ În anul al şase sutelea al vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua a şaptesprezecea a lunii, în ziua aceea, s-au rupt toate izvoarele^(AD) Adâncului celui mare şi s-au deschis stăvilarele^(AE) cerurilor. ¹² Ploaia a^(AF) căzut pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. ¹³ În aceeaşi zi, au intrat^(AG) în corabie: Noe, Sem, Ham şi Iafet, fiii lui Noe, nevasta lui Noe şi cele trei neveste ale fiilor lui cu ei; ¹⁴ ei^(AH) şi toate fiarele câmpului după soiul lor, toate vitele după soiul lor, toate târâtoarele care se târăsc pe pământ după soiul lor, toate păsările după soiul lor, toate păsărelele, tot ce are aripi. ¹⁵ Au intrat^(AI) în corabie la Noe, două câte două, din orice făptură care are suflare de viaţă. ¹⁶ Cele care au intrat erau câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, din orice făptură, după cum^(AJ) poruncise Dumnezeu lui Noe. Apoi, Domnul a închis uşa după el. ¹⁷ Potopul^(AK) a fost patruzeci de zile pe pământ. Apele au crescut şi au ridicat corabia, şi ea s-a înălţat deasupra pământului. ¹⁸ Apele au ajuns mari şi au crescut foarte mult pe pământ, şi corabia plutea^(AL) pe deasupra apelor. ¹⁹ Apele au ajuns din ce în ce mai mari şi toţi munţii înalţi, care sunt sub cerul întreg, au fost^(AM) acoperiţi. ²⁰ Cu cincisprezece coţi s-au înălţat apele deasupra munţilor, care au fost acoperiţi. ²¹ Şi a pierit^(AN) orice făptură care se mişca pe pământ, atât păsările, cât şi vitele şi fiarele, tot ce se târa pe pământ, şi toţi oamenii. ²² Tot ce răsufla^(AO), tot ce avea suflare de duh de viaţă în nări, tot ce era pe pământul uscat a murit. ²³ Toate făpturile care erau pe faţa pământului au fost nimicite, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului; au fost nimicite de pe pământ. N-a rămas decât Noe^(AP) şi ce era cu el în corabie. ²⁴ Apele^(AQ) au fost mari pe pământ o sută cincizeci de zile.

Sfârşitul potopului

8 Dumnezeu Şi-a adus aminte^(AR) de Noe, de toate vieţuitoarele şi de toate vitele care erau cu el în corabie şi Dumnezeu^(AS) a făcut să sufle un vânt pe pământ, şi apele s-au potolit. ² Izvoarele Adâncului şi stăvilarele cerurilor au fost închise^(AT) şi ploaia^(AU) din cer a fost oprită. ³ Apele au scăzut de pe faţa pământului, scurgându-se şi împuţinându-se şi, după o sută cincizeci^(AV) de zile, apele s-au micşorat. ⁴ În luna a şaptea, în ziua a şaptesprezecea a lunii, corabia s-a oprit pe munţii Ararat. ⁵ Apele au mers scăzând până în luna a zecea. În luna a zecea, în ziua întâi a lunii, s-au văzut vârfurile munţilor. ⁶ După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra^(AW) corabiei pe care o făcuse. ⁷ A dat drumul unui corb care a ieşit, ducându-se şi întorcându-se până când au secat apele de pe pământ. ⁸ A dat drumul şi unui porumbel, ca să vadă dacă scăzuseră apele de pe faţa pământului. ⁹ Dar porumbelul n-a găsit niciun loc ca să-şi pună piciorul şi s-a întors la el în corabie, căci erau ape pe toată faţa pământului. Noe a întins mâna, l-a luat şi l-a băgat la el în corabie. ¹⁰ A mai aşteptat alte şapte zile, şi iarăşi a dat drumul porumbelului din corabie. ¹¹ Porumbelul s-a întors la el spre seară, şi iată că în ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de curând. Noe a cunoscut astfel că apele scăzuseră pe pământ. ¹² A mai aşteptat alte şapte zile, şi a dat drumul porumbelului. Dar porumbelul nu s-a mai întors la el. ¹³ În anul şase sute unu, în luna întâi, în ziua întâi a lunii, apele secaseră pe pământ. Noe a ridicat învelitoarea corabiei: s-a uitat, şi iată că faţa pământului se uscase. ¹⁴ În luna a doua, în a douăzeci şi şaptea zi a lunii, pământul era uscat de tot.

Ieşirea lui Noe din corabie

¹⁵ Atunci, Dumnezeu a vorbit lui Noe şi i-a zis: ¹⁶ „Ieşi din corabie, tu^(AX) şi nevastă-ta, fiii tăi şi nevestele fiilor tăi cu tine! ¹⁷ Scoate afară împreună cu tine toate^(AY) vieţuitoarele de tot felul, care sunt cu tine, atât păsările, cât şi vitele şi toate târâtoarele care se târăsc pe pământ: să mişune pe pământ, să crească^(AZ) şi să se înmulţească pe pământ.” ¹⁸ Şi Noe a ieşit afară cu fiii săi, cu nevastă-sa şi cu nevestele fiilor săi. ¹⁹ Toate dobitoacele, toate târâtoarele, toate păsările, tot ce se mişcă pe pământ, după soiurile lor, au ieşit din corabie. ²⁰ Noe a zidit un altar Domnului, a luat din toate dobitoacele^(BA) curate şi din toate păsările curate şi a adus arderi-de-tot pe altar. ²¹ Domnul a mirosit un miros^(BB) plăcut şi Domnul a zis în inima Lui: „Nu voi mai blestema^(BC) pământul din pricina omului, pentru că întocmirile gândurilor^(BD) din inima omului sunt rele din tinereţea lui, şi nu voi mai lovi^(BE) tot ce este viu, cum am făcut. ²² Cât va fi pământul^(BF), nu va înceta semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua^(BG) şi noaptea!”